μίσυβρις

Nom · misuvris (misubris)

Notice Bailly

Lexique du grec ancien

μίσ·υϐρις, ιος (ὁ, ἡ) [μῑ] qui hait l’insolence, Spt. 3 Macc. 6, 7.
Étym. μισέω, ὕϐρις.

Sens général, à vérifier dans le contexte biblique.

Bailly 2020 · CC BY-NC-NDSource ↗